Muzica Electronica - O generatie in extaz

Muzica Electronica – O generație în extaz

În zilele noastre, muzica electronică a atins  cote maxime, fiind reprezentată de o mulțime de stiluri și substiluri, aparținând diverselor culturi sau subculturi, sau a unor orientări alese de către generația tânără. Această diversitate în ceea ce privește muzica electronică, este datorată rebeliunii pe care majoritatea tinerilor de astăzi se grăbesc să o atingă, fie din proprie inițiativă fie datorită conflictului între generații. Muzica nu are un trup, este transparentă, se simte ca și un aer sonor, descoperindu-se peste tot în natură. Totuși libertatea este ceva ce omenirea niciodată nu avea în totalitate. Această dezvoltare pe care eu o numesc ”rebelă” a acestui stil de muzică, este marcată în principal de o abundență de energie, activitate, rapiditate, datorită evoluției rapide a tehnologiei, care este pusă la dispoziția publicului, dintre care țin să amintesc despre Intenet, care în ziua de azi este prezent pretutindeni, fie pe laptop-urile personale, fie pe smartphone-uri. Acum, ironic vorbind, trebuie sa adaug referitor la această epocă a vitezei, având în vedere că este o epoca plina de energie, si muzica ar trebui sa fie pe măsură, susțin asta datorită dezvoltării a nenumărate stiluri de muzică, din ce în ce mai progresivă.

Muzica electronică este un termen care este folosit în general pentru orice gen de muzică produsă cu ajutorul unor sintetizatoare sau computere. Sonoritatea în ceea ce privește acest stil de muzică se caracterizează prin sonoritatea specific electronică, și mai puțin pentru cazurile unde instrumentele acustice sunt simulate prin aparatură. Printre altele aș vrea să amintesc cateva dintre subgenurile apartenente muzicii electronice: ambient, acid jazz, chillout, breakbeat, dance, drum and bass, dub, goa, frenchcore, house, electro house, industrial, techno, trance, dubstep, jungle, trip-hop, freestyle, etc. Muzica electronică implică instrumente electronice pentru muzică și tehnologie electronică în producerea ei. Este necesar sa facem o distincție între sunetele produse utilizând instrumente electromecanice și ce este produs cu tehnologie electronică.  Sunetele electromecanice sunt produse utilizând armonica, orga și chitara electrică. Producerea de sunete pur electronice este obținută de un sistem audio, un sintetizator de sunete(mixer) si un computer. Muzica electronică a fost odată asociată cel puțin odată exclusiv cu Arta Muzicala Vestică, dar mai târziu de 1960 disponibilitatea tehnologiei a avut o dezvoltare largă pe toate continentele lumii. Astăzi muzica electronică include multe varietăți și subgenuri de muzică electronică experimentală, a  unor forme de natură populară, sau mai corect tradițională, specifică diferitor zone.

Câteva cuvinte despre Originile muzicii electronice ...

Dacă ar fi să facem o asociere între progresul tehnologiei, pe care a suferit-o populația, mai ales in partea Vest – Europeană, și modul în care evoluează muzica, nu putem să nu observam că, o data cu descoperirea unor noi tehnologii, automatizarea și dotarea societății cu aparatură de ultimă generație, a dus la o dezvoltare magnifică și seducătoare a muzicii, creând diversitate și dând naștere unor noi curente, care ajung să fie pe gustul generației tinere. Capacitatea de a înregistra muzică a fost, într-un fel sau altul, conectată cu  producerea de muzică electronică, dar nu neapărat necesară. Cel mai timpuriu dispozitiv pentru înregistrare a fost fonograful care a fost brevetat in 1857 de către Eduard-LeonScott de Martinville. In 1876 Elisha Gray a brevetat oscilatorul electromecanic, această descoperire fiind utilizată mai târziu în tehnologia telefoanelor, oscilator îmbunătățit de Graham Bell. Mult mai târziu în 1906 Lee DeForest, a avut un efect profund asupra muzicii electronice. Acesta a dezvoltat circuite care pot crea și amplifica semnalele audio difuzate prin radio, prin intermediul unor valuri computaționale și alte funcții. Înainte ca muzica electronică sa prindă teren, au fost compozitori care utilizau tehnologia pentru scopuri muzicale. Câteva instrumente au fost create și au implicat un design electronic, pavând drumul spre instrumentele electronice.

Modelul unei noi estetici a muzicii. În anul 1970 Ferruccio Busoni a publicat un nou model estetic al muzicii, folosind sunete electronice care au avut o amplă dezvoltare în viitor. Muzica poate fi o artă, fiind dificil de dezvoltat, pentru fiecare nivel de concepție prezentă. Tinerii ar trebui să recunoască și să aibă atribute care să depășească concepțiilor fraților mai bătrâni. Tinerii împreună vor ghida direcția muzicii din viitor, sau mai mult vor obține asemenea sisteme. Ei au fost foarte interesanți de instrumentele electronice și a început să le asculte. Toate gândurile scrierilor sale unele regăsite, care au prezis că muzica viitorului va devenit realitate.

Futuriștii. În Italia futuriștii au schimbat partea de estetică a muzicii spre un alt unghi. A existat o încredere majoră în această filosofie futuristă, care încerca să valorifice zgomotul și să localizeze valori artistice și expresive a sunetelor. În jurul anului 1911 a exista o manifestare tehnică a muzicii futuristice. Atunci a fost valorificat crezul muzicii ca o prezentare a sufletului muzical al maselor, marilor fabrici, sau liniilor transatlantice, în concurență cu cea a avioanelor și automobilelor, pentru a adăuga o nouă temă centrală a versurilor poemului muzical în domeniul mașinilor și regatul victorios al electricității. În decada 1920 – 1930 s-au pus  bazele instrumentelor electronice timpurii și a muzicii electronice. Înregistrarea unor sunete electronice a evoluat în anul 1927, când inventatorul american J.A.O’Neill a descoperit dispozitivul de înregistrare utilizând banda magnetică. Cu toate acestea  scopul a fost unul comercial, iar în 1939 – 1942 Laurens Hammond a stabilit o companie producătoare de instrumente electronice. Metoda de sunete foto-optice de înregistrare care a fost utilizată în cinematografie a făcut posibilă obținerea vizibilă a unor valuri sonore, astfel s-a realizat sintetizarea sunetelor sub formă de grafic.

Anii '80

În timpul anilor `80 un grup muzical de avantgardă din Germania - Kraftwerk s-a facut remarcat, aducând contribuții importante în dezvoltarea muzicii electronice, cu multe influențe semnificative, asupra unor alte stiluri de muzică care au apărut în viitor. Stilul lor a devenit în ziua de azi cunoscut ca și synthpop, electro, tehno, sau house. Kraftwerk s-au lansat într-o perioadă de timp când oamenilor le era frica de tehnologie, si au fost subiectul mai multor controverse și acuzații primite din partea unui public neemancipat din vremurile respective, care susținea că muzica trebuie facută de oameni și nu de mașini. Într-o anumită măsura, fără să mă hazardez, au dreptate, deoarece, muzica ar trebui sa însemne suflet, sentimente, iar ”mașinilor” le lipsește așa ceva. Totuși, noi, ca oameni, în momentul în care ascultăm muzica lor, chiar dacă aceasta este sintetizată de computere, este capabilă să scoată în evidență câteva sentimente. Un alt obstacol cu care se confrunta muzica electronică din această perioadă de timp erau ideile tradiționale care erau prezente în artă, pictură și regizarea filmelor. Totuși, în ciuda acestor obstacole, melodiile celor de la Kraftwerk au ajuns pe primele locuri în topurile britanice. Dat fiind faptul că startul pentru dezvoltarea muzicii electronice a fost dat, trupa Kraftwerk a început să piardă teren. În zilele de glorie ale trupei Kraftwerk, trebuie să recunoaștem ca muzica lor a devenit comparabilă cu cea a confraților lor cu chitări, dar mult mai abstractă, și datorită acestui aspect, muzica lor, practic a prezis viitorul tehnologiei.

Anii ’90

O dată ce bazele muzicii electronice au fost puse de Kraftwerk, a urmat treptat o evoluție a muzicii electronice spre un ”tehno mai dur”. Acest stil a evoluat până la hardcore și apoi psiheledic. Totuși în ziua de astăzi cea mai apreciată muzică electronică este cea care a apărut după anul 1990 o dată cu una dintre  cele mai cunoscute case de discuri din vremea aceea: Low Spirit, care a promovat hit după hit, iar acest ”tehno mai dur” urma să se finiseze treptat înspre trance și electro. Principalii reprezentați au fost Prodigy și Marusha.

Progresul tehnologiei în ceea ce privește acustica

Muzica electro-acustică pe banda. Înregistrarea magnetică utilizată în jurul anului 1930 a fost utilizată și în industria filmelor, ce au convertit noile sisteme de înregistrare bazate pe celule foto-electroce. În acestă perioadă Germania producea muzică electronică la compania AEG care a dezvoltat înregistrarea pe magnetofon. În anul 1942 AEG a făcut un test de înregistrare în stereo. Amplificarea audio și echipamentele de mixare au extins un mediu de producție pentru a amesteca împreuna înregistrările a fost ușor modificată pentru a produce sunete complexe controlabile și de înaltă calitate urmând apoi apariția efectelor.

Muzica concretă. Nu a durat mult pană când compozitorii din Paris au început să înregistreze și să dezvolte o tehnică nouă pentru compoziții. Această tehnică implică editarea împreună a unor fragmente de sunete naturale și industriale ... prima piesă de muzică concretă a fost asamblată de Pierre Schaeffer, în colaborare cu Pierre Henry.

 

În anul 1948 radiodifuziunea franceză a compozitorului Pierre Schaeffer a fost prima mișcare care marchează începutul realizării unor studiouri de muzică concretă, și o unitate de înregistrare mobilă. Parteneriatul lui Henry cu Schagger, a avut efecte profunde în direcția muzicii electronice.

Muzica stochastică. Apariția computerelor pentru scopuri de a compune muzica și manipularea sunetelor a fost o nouă descoperire ce a contribuit la dezvoltarea tehnologiei. Jannis Xenakis a început ceea ce este numit muzică stochastică care este o metodă de compoziție ce utilizează sistemele matematice de probabilitate. Au fost stabiliți diferiții algoritmi de probabilitate și utilizați pentru a creea piese sub controlul unui set de parametrii. Acesta a creat piese experimentând utilizarea stochastică cu spațializare și multimedia, și a dezvoltat un sistem computațional UPIC pentru a traduce imaginile grafice în rezultate muzicale.

 

Dezvoltarea și extinderea ”instrumetelor electronice”. Anii `60 au fost cei mai buni pentru muzica electronică, dar mai ales pentru artiștii independenți cu tehnologie de sintetizare a sunetelor . S-a dezvoltat o comunitate puternică de compozitori și muzicanți care au lucrat cu sunete și instrumente. Tot anii `60 au servit publicului și compoziția lui Luering`s Gargoyles pentru vioare și casete la fel și premiera lui Stockhausten`s Kontakte pentru sunetele electronice pian și percuție. În UK, în perioada BBC s-a facut cunoscut ca unul dintre cele mai cunoscute studiouri de muzica din lume datorită în mare măsură contribuției sale la seria BBC pentru Doctor Who.

Muzica computerizată. Primul computer pentru muzică a apărut în anul 1951, fiind una dintre cele mai mari demonstrații de muzică pe computer, muzică preînregistrată de la radio și primul program cu afișaj grafic. De-a lungul anilor `50, `60, `70  s-a observat o dezvoltare a programelor de mixaj. 

Mixere și secvențatoare ”drum”. Secvențatoarele au fost utilizate în mijlocul secolul al XX-lea. De exemplu Yellow Magic Orchestra au utilizat un computer și un sintetizator pentru a produce muzica. Instrumentele drum(drum machines), cunoscute ca instrumente de ritm, au început să fie utilizate în anii `50 și erau conectate la un mixer. De exemplu în anii `80 mixerul TR-808 a fost un instrument care a făcut ravagii pe scene techno, fiind un dispozitiv ales de cei mai mari DJ.

MIDI – Musical Instrumental Digital Interface a rezultat în urma colaborării unor producători de muzică(Yamaha, KORG și Kaway). Aceștia au standardizat interfața cu ajutorul unor grup de muzicanți pentru a putea comunica eficient cu alte instrumente și computere. Tehnologia MIDI permite controlul unor mișcări și comanda de la computere a fiecărui dispozitiv care este conectat, care se află în acord cu condițiile predeterminate de compozitor. Instrumentele și softul MIDI au un control puternic și sofisticat, care este utilizat în multe studiori. Practic sunetele acustice devin integrate în studio prin sampling. MIDI are interfață grafică pentru majoritatea sistemelor de operare(Windows, Macintosh).

Sinteza digitala. În anul 1975 Yamaha a licențiat algoritmi pentru sinteza FM(frequency modulation syntesis). Primul sintetizator digital a fost eliberat de compania australiană Fairlight CMI(Computer Musical Instrument) în anul 1979.

Între anii 2000 – 2010 tehnologia computerelor adevenit din ce în ce mai accesibilă și muzica software a fost avansată, intereacționând cu tehnologia de producere a muzicii fiind acum posibilă acum prin performanța laptopurilor. În acești ani numărul de softuri de tip studio vitual a crescut, astfel a crescut și numărul DJ, care își fac singuri muzica, astfel selectarea calității devine din ce în ce mai dificil de realizat. O data cu extinderea internetului, muzica electronică a devenit foarte accesibilă, astfel artiștii pot să își personalizeze producția de muzică, după placul lor, sau al publicului care o consumă.

EDM

Electronic Dance Music, cunoscută ca EDM, muzică dance sau muzică de club este caracterizată în principal prin genuri de muzică produse cu ajutorul unor sintetizatoare sau computere, cu scopul de fi ascultate în medii de distracție ca și cluburi de noapte și festivale. Muzica este produsă în mare parte de DJ(disc jockeys) și utilizată în context liber, unde DJ creaza o colecție  de track-uri pentru o înregistrare care urmează. Termenul EDM a fost adoptat de industria muzicală americană ca și cuvânt cheie, pentru a descrie muzica de scena electronică. EDM se referă la house, trance, techno, dubstep și psychedelic.

În vederea dezvoltării EDM, vom lua în considerare și cele 2 mari arhive de muzică electronică, despre care vreau neapărat să menționez aici DEMA(Detroit Electronic Music Archive) și EMS(Electronic Music Studios), care au avut un impact hotărâtor asupra progresului tehnologiei, dezvoltării acusticii și/sau conservării unor opere de valoare, privind muzica electronică.

DEMA(Detroit Electronic Music Archive) a început în luna iunie 2005, in Detroit. Era gazduită de Detroit Public Library. Scopul DEMA era să colecteze, protejeze și să selecteze colecții unice de muzică din Detroit, continuându-și contribuția pâna la muzica electronică dance, continuând să promoveze aceste contribuții originare din acea comunitate.Activitățile DEMA includ cercetare, educare și selectare, ținând cont de performanță și de publicații. Acest tip de servicii au avut impact asupra audienței, asfel, au ajuns să fie incluse și în cercetări academice, din diferite licee și universități, ba chiar având colaboratori regizori de film și producători de televiziune. În urma celor constate arhivele DEMA, în zilele de azi au fost puse la dispoziție, prin intermediul Internetului, publicului larg. DEMA a fost fondată datorită nevoii de organizare a muzicii, cu precădere în cultura electronică din Detroit.

O alta arhivă de muzică este și EMS(Electronic Music Studios), arhivă căreia, i-au fost puse bazele de către McGill University, aceasta fiind și un centru conducător în câmpul electroacusticii, apărute în Canada în anul 1964. Majoritatea proiectelor muzicale produse de EMS au primit recunoaștere națională și internațională.

Colecția de muzică din cadrul Universității Mc Gill a inclus compoziții ale unor studenți și/sau compozitori. Având în vedere că Universitatea McGill a oferit aceste facilități, evident că au fost create lucrări care au dovedit valoare artistică și/sau istorică. Suportul oferit de Universitatea McGill s-a dovedit a fi practic o reflexie a muzicii electro-acustice, comparativă cu scopul apariției sintetizatoarelor(mixerelor)  care au inițiat în cele din urmă muzica concretă. Tot de aici a început diferite activități de cercetare, rezultatul fiind procesarea semnalului auditiv sub formă de grafic(în format electronic).

Cu toate acestea, este evident faptul ca au rămas în cadrul Universității suficiente compoziții care probabil și în ziua de azi sunt în pericol de deteriorare. Prin aceasta s-a dovedit faptul ca suportul magnetic(casete,benzi) sunt în pericol de deterioare datorită coroziunii. Totuși, o data cu digitizarea, s-au pierdut o mulțime de compoziții importante, mai ales pentru Canada.

Primele înregistrări au fost inițiate în anul 1997. Scopul procesării muzicii electronice sub formă de grafic, presupunea utilizarea tehnologiei moderne(CD – Compact Disk) în vederea conservării, respectiv prevenirea deteriorării înregistrărilor. În anul 2001 s-au pus bazele a 35 de formate pentru muzică electronică, printre care și cunoscutele formate - mp3, wav, cdr, după care s-au copiat pe suport optic – CD, și mai târziu pe suport HDD. Având în vedere că s-a găsit o soluție care să prevină deteriorarea benzilor magnetice inițial folosite(casete, benzi de magnetofon), evident că s-a încercat crearea unei arhive digitale, care la început a fost pusă doar la dispoziția Universității McGill din Canada, și apoi publicului larg.Tehnicienii și studenții, au fost recrutați pe rând pentru a face acest transfer de la analog la digital. Acest proces de arhivare a lucrărilor a dus evident la educarea publicului în ceea ce privește muzica de calitate.

O data cu acest proiect, în respectivele arhive, s-au adăugat fotografii ale aparaturii folosite în studiourile de muzică, și aceasta a dus la dezvoltarea electroacusticii.  Tot în cadrul acestui proiect, s-a făcut un transfer al muzicii analoage, în format digital, sub forma unui material codificat, ceea ce a permis formarea unei baze de date complete cu fișiere digitale, respectiv copii ale compozițiilor.

Procesul de recuperare a datelor – digitizarea:

·         Transfer digital al casetelor analoage și introducerea datelor , unde era menționat, tipul de casetă, durata, locul înregistrării ;

·         Informații privind compozitorul - adresa, număr de telefon, sau email, etc

·         Formarea unei ”biblioteci” cu denumirea melodiilor înregistrate, și apoi digitizate;

·         Crearea unei copii Master(originală) și 4 copii CD;

·         Copyright-ul compozitorului, și permisiuni în ceea ce privește utilizarea materialului auditiv;

·         Implementarea unui sistem web de căutare/transport, după detalii de căutare.

Proiectul pentru arhivarea EMS a primit finanțare de la departamentul canadian al sistemelor informatice și tehnologice, s-au mai primit fonduri de la AVTrust(Music Memories Program) și de la diferiți compozitori canadieni. Materialele obținute în urma acestui proiect de arhivare EMS, în prezent a fost dat în utilizare. Totuși în urma căutării după înregistrările vechi, practic s-a pierdut cu adevărat doar materialul – partea mecanică, însă multe înregistrări au rezistat trecerii timpului.

Toate acestea fiind spuse, daca este să privim în momentul de față muzica electronică, aceasta este într-adevăr foarte apreciată de către colectivul de tineri. Acest stil de muzică a avut un progres remarcabil, ceea ce a dus la organizarea unor festivale, extrem de apreciate, în diferite orașe din lume. Aș vrea să menționez că foarte apreciat a fost festivalul de techno Tomorrow land, care a adunat sute de mii de participanți, care poate fi privit ca o remarcabilă sursă de venit pentru organizatori și/sau artiști. Pe lângă asta o parte puțin negativă a acestor evenimente gigantice organizate, ar fi răspândirea drogurilor și substanțelor halucinogene, care evident, aduc tinerii în extaz.

O data cu audiența crescută, festivalele respective adună fonduri, fiind folosite, fie pentru profit, fie pentru caritate, sau pur și simplu pentru publicitate. Totuși, festivalele de house prind teren în continuare, pun tinerii în mișcare, și reduc doza obișnuită de monotonie cu care oamenii sunt obișnuiți să trăiasca. Pe lângă asta, mai ales în orașele mari, există o mulțime de Cluburi/Discoteci, care funcționează pe timp de noapte, și aduc zilnic tinerii în extaz, mai ales dacă DJ-ul este remarcabil, și pe gustul oamenilor. Acestea fiind spuse, în zilele noastre, muzica electronică, nu mai este o minune tehnologică cum era privită în trecut, este parte din viața de zi cu zi, fiind foarte apreciată pentru socializare. Evenimentelor respective, li se adauga permanent un joc de lumini și umbre, care stârnesc buna dispoziție a tinerilor. Posturile de radio și televiziune încep sa promoveze din ce în ce mai des acest stil de viață, fiind realmente apreciat de generația tânără.

Tarotul

  

  

TAROTUL – PE ÎNȚELESUL TUTUROR

Tarotul reprezintă un set 79 sau 78 de carți sau lame utilizate pentru prezicerea viitorului și pentru diferite jocuri de cărți din societate. Originea cărților de tarot este foarte obscură, prezența lor fiind atestată undeva în Franța sau Italia în timpul secolului al XIV-lea. Aceasta ar fi o definire cât mai comună pentru tarot, dar lucrurile nu sunt tocmai atât de simple. Cărțile de joc moderne practic au evoluat în urma acestor superstiții. Din punctul meu de vedere pachetul de cărți care este folosit pentru poker si alte jocuri este doar o derivare a tarotului, conținănd 54 sau 56 de cărți, utilizate pentru jocuri de noroc. Dacă pokerul poate aduce noroc și bani jucătorului, de ce nu ar putea sa ne dezvaluie și viitorul?

Aceste cărți sau lame mai sunt cunoscute și ca trionfi(tromfi), sau mai târziu tarocchi se presupune ca au mai fost folosite in secolul al XV-lea în diferite regiuni ale Europei pentru jocuri ca tarocchini italian și tarot francez. Utilizarea lor ca și unelte ale ocultismului a început în secolul al XVIII-lea ca o hartă spirituală a drumurilor. 

Cuvântul ”tarot ” provine din limba italiana – tarocchi. Unele teorii presupun ca provine de la răul Taro din nordul Italiei, iar altele susțin că ar proveni din limba arabă – turuq(care inseamna ”patru drumuri”). Argumente despre acest tip de definire vor fi prezentate mai târziu, când voi vorbi despre structura pachetului de tarot.

 

 Tarotul de Marsilia este unul din cele mai vechi seturi și are la bază gravuri în lemn. Se presupune că a fost creat de un membru al mișcării Golden Dawn. Pachetul de tarot de Marsilia si setul Rider-Waite sunt cele mai folosite în ziua de azi pentru tălmăcire.

La început cărțile au fost cunoscute sub numele de ”Naibii”(NABAB în sanscrită însemnând guvernator, înlocuitor). O altă teorie susține că numele de TAROT ar putea proveni de la două cuvinte egiptene: ”tar”=cale sau drum și ”ro”= rege sau regat, sensul fiind ”calea regală a vieții”. Tot egiptenii mai aveau în vocabular cuvântul ”taroet” care înseamnă ”cel care este consultat”. A mai fost asociat si cu cuvintele: ”tarok”(persană) care înseamnă”răspunde” și ”taru”(hindusă) ce semnifică ”ințelepciune”.

  

Tarotul și religia revelată

Dacă este să privim Tarotul din punctul de vedere al societății, cu precădere al masei de populație creștină, acesta este adesea judecat ca fiind necurat, demonic și aducător de rele. Fiind o artă ocultă, populația, mai ales cea care are o multitudine de idei preconcepute referitor la credință, acuză Tarotul ca aparținând diavolului. Situația referitor la acest punct de vedere, consider eu, este datorată în general temerilor oamenilor despre ceea ce nu cunosc. Alături de aceste argumente, tălmacirea în tarot mai este considerată de multe ori vrajitorie, termenul de vrajitorie fiind permanent asociat maleficului. 

După cum ați observat mai devreme am numit Tarotul artă ocultă. Dacă luăm o definiție a termenului de ocultism, acesta ar fi reprezentat de un ansmablu de concepții și practici care proclamă existența în natura a unor forțe supranaturale misterioase cu care ar putea comunica pretinșii inițiați, aceste forțe nefiind neapărat malefice. De exemplu pentru practicanții Reiki, aceștia au așa-numitele ”tratamente cu lumină”, care folosesc energia universului în scopuri curative.  Ceea ce aș vrea sa subliniez aici este că în multe cazuri când indivizii aud termenul de ocult îl asociază direct sau indirect cu vrajitoria.

 

O altă acuzație pentru Tarot este într-o anumită măsură impusă maselor de indivizi și prin educație. Educația pe care o primesc indivizii într-o societate poate începe fie prin școlile pe care le urmează, fie prin religia revelată, sau fie transmise de către părinți generațiilor următoare. În cazul în care generația parentală are o mulțime de idei preconcepute, acestea i-i vor fi transmise cu siguranță generației tinere.

Din punctul meu de vedere societatea ar trebui să aibă mai multă deschidere asupra unor idei, fără să judece și să condamne atât de rapid acest tip de practici. Dacă este să vorbim despre artă, nu neapărat artă ocultă, multe persoane cu inclinații spre ele, sunt judecate de societate, iar uneori au probleme mari de adaptare. Boala unui geniu este să spună că ”omul devotat realității este nebun” și boala unor oameni simpli este să afirme: ”geniul este nebun”, și aceste două extreme stau peste o multime de excese. Eu cel puțin nu cred că este greșit să ai dedicări oculte. Dacă această problemă într-adevăr există, poate fi mai probabil un motiv, decât o etichetare propriu zisă a persoanei respective. 

Ocultismul nu este ca și o facultate mistică, și nu oferă criterii care să îngradească libertatea individului. Știind că avem de-a face cu o artă profundă aici(în cadrul ocultismului) sunt mai mult  decât câteva lucruri critice care pot da naștere unei teze neadevărate și duc oamenii la o neînțelegere a lucrurilor ce ni se prezintă ca fiind tentante. Există persoane care încearcă să urmeze cercetări dificile pe acest domeniu, informațiile fiind mereu reactualizate(sau reimprospătate). Întâlnirea cu ceea ce este dubios sau înșelător prin ochii ocultismului nu este o regula de decor, dar poate să aducă informații utile despre anumite tipuri de vindecări și nu numai, care pot avea o relație cu înțelegerea logică la un moment dat.

Adevăratul Tarot este bazat pe simbolistică, el nu vorbește în altă limbă și nu oferă alte semne. Însuși interpretarea se bazează pe simboluri.  Dat fiind faptul că tarotul are anumite embleme(lame sau cărți), acesta devine practic un tip de alfabet capabil, în mai multe combinații nedefinite să scoată în evidență un adevăr.  Pe lânga simbolurile din cărțile de tarot, acestea pot fi deseori asociate cu anumite mituri sau povești simbolice, care la o adică nu au nimic de împărțit cu subiectul. 

Ceea ce rămâne de neînțeles este faptul ca există o tradiție secretă privind tarotul și că este necesar să-i anunțăm pe cei mai curioși că:  ceea ce văd, citesc sau revelează va conține doar un procent mic din adevărul pur, pentru a oferi respect simbolismului. Acesta este pentru simplul motiv că rădăcinile tarotului pot fi doar descoperite de individ, și că aceștia nu vor descoperi în scris asemenea mistere. Dacă tarotul ar aparține unei secte sau a unei grupări religioase(ceea ce nu se cunoaște), paznicii templelor respective care țin sub observație așa zisele reguli sau dogme după care se folosește sau se limitează tarotul, nu ar avea nici un motiv de a intra în alertă.

Această tradiție este numită tradiție secretă datorită faptului că majoritatea dogmelor care funcționează sau limitează tălmăcirea în tarot sunt trasmise pe cale orală, foarte puține informații se găsesc în lucrări scrise. Valorile transmise pe cale orală sunt construite în așa fel încât să se poată observa dincolo de prostia sau naivitatea unor oameni și dincolo de impostori, care încearcă să folosească tarotul necorespunzător sau ca o escrocherie.

Din nefericire există câteva lucruri care ar trebui să le spun cu unele rezervări, deoarece este o întrebare și o problemă de onoare. Dacă aș putea împărții această tradiție în două părți, într-una din ele aș încerca să mă fac credibilă, și în cealaltă aș încerca să nu arunc praf în ochii lumii, fără să simt că a venit timpul să fac ceva în această privință, mai ales pentru a evita ca acei șarlatani sa fie predispuși să se foloseasca de ideile acestei traditții în scop necorespunzător.

Istoria tarotului

Consider că este necesar să amintesc și cateva lucruri despre istoria tarotului. În marea majoritate a lucrărilor referitoare la acest subiect s-au scos în evidență câteva teorii care nu sunt în măsură să le contest; unele dintre ele atestă originea tarotului în India, Egipt și China, dar atestarea ”în scris” a tarotului este înainte de secolul al XIV-lea. Probabil aceste ”teorii” privind originea tarotului în India, China sau Egipt au fost fals atestate pentru a da credibilitate problemelor de cercetare, sau probabil finanțare. Nu o să insist asupra acestor ”teorii” referitoare la originea cărților de tarot, dar cred ca ar fi  necesar să le amintesc.

 

După mai multe cercetări  s-a observat că istoria cărților de tarot este și azi un mister, pe baza căruia se fac multe presupuneri. În anul 1392 Jacquemin Gringonneur a pictat trei seturi de cărți pentru regele Charles al VI-lea al Franței, iar setul Visconti-Sforza a fost pictat de mână pe la mijlocul secolului al XV-lea(setul conținea 74 de cărți nenumerotate).

În anul 1781 a fost publicată o carte în Franța, a cărei autor este Antoine Court de Gebelin. În lucrarea sa, el a presupus ca tarotul își are originea în Egiptul Antic. În 1855 Eliphas Levi a publicat o carte care susține că tarotul a fost creat înainte cu 35 000 de ani de către Hermes sau Thoth, zeul magiei în Egipt.

 

Structura pachetului de Tarot. Tipuri de pachete

În ceea ce privește structura pachetului de tarot, acesta este alcătuit din două arcane(Arcana Majoră și Arcana Minoră) care se completează una pe alta, sub forma unui lanț de aventuri, care reprezintă o succesiune cronologică de evenimente care sunt general valabile pentru o viață de om. Arcana majoră este alcătuită din 22 de lame, care mai sunt numite în unele lucrări și chei ale misterioasei tradiții secrete. Cât despre tarot, Arcana Minoră este formată din 16 cărți de curte(4 regi, 4 regine, 4 cavaleri și 4 valeți) și 4 de decade a câte 10 cărți(bâte, cupe, spade și monezi sau discuri). În tarotul tibetan sau tarotul Zen se poate observa o carte în plus aparținând arcanei majore, așa numitul As de Arcana Majoră sau Maestrul.

Dacă am vrea să definim cuvântul ”arcană” sau ”arcan” conform dicționarului explicativ al limbii române acesta s-ar putea defini fie ca ”taină”, ”secret” sau ”loc ascuns”, fie ca un ”laț” utilizat pentru prinderea animalelor, un laț care obligă la ceva.

Pentru început voi încerca să vorbesc despre Arcana Minoră, dat fiind faptul că în majoritatea tipurilor de tălmacire care nu implică neapărat un pachet tipizat de tarot, tălmăciri care se pot realiza cu aproximativ orice pachet de cărți de joc, aceasta activitate fiind foarte des practicată mai ales în mediul rural. Persoanele care fie citesc în cărți, fie citesc în palma, cafea sau rune dau dovada că în cadrul familiei lor, tradiția s-a transmis pe cale orală, de cele mai multe ori nebazându-se pe date scrise. Practic persoanele care pretind a fi înzestrate cu astfel de aptitudini, au învățat câteva semnificații a unor simboluri care le permite ”ghicirea” în cărți, palmă sau cafea.

Arcana Minoră este formată din 40 de cărți care au număr și culoare, la care se adaugă 16 cărți de curte, care de asemenea au număr și culoare, acestea simbolizând în general tipuri de persoane. Dacă ar fi să comparăm arcana minoră cu un pachet de poker, practic am putea să observăm că lamele respective sunt aproape identice. După cum bine știm pachetul de poker este format din  4 regi(K), 4 dame(Q), 4 valeți(J), 4 ași(A), și o succesiune de cărți notate de  la numărul 2 la 10.  De asemenea luăm în vedere și culorile sau ”îmbrăcămintea”, acestea fiind trefla(bâte), cupe sau inimă roșie(cupe), pică sau inimă neagră(spade) și nu în ultimul rând caro sau romb(monezi sau discuri).

Pentru început voi începe să descriu cele 4 decade a câte 10 cărți. Arcana minoră, în unele lucrări, este descrisă ca fiind alcătuită ”cărți îmbrăcate”, sau ”cărți cu uniformă”, pentru că prezintă atât număr cât și culoare. Pentru a reuși să aflăm informații despre anumite evenimente, sau persoane care apar în viața noastră, în unele cazuri se consultă cărțile de tarot. După cum bine știm cu toții este că fiecare individ este supus a patru aspecte majore ale vieții, care sunt general valabile: acțiunea(faptele), sentimentele(ce simt), rațiunea(ce gîndesc) și casa(familia, banii și proprietățile). Aceste aspecte sunt practic tipizate în cele 4 decade ale arcanei minore din tarot. La fel cum cele 4 decade  tipizează aspecte ale vieții, la fel și cărțile de curte tipizează un anumit caracter, înfățișare sau aspect al unui individ.

Pentru a face un descriere cât mai pe scurt a Arcanei Minore consider că ar fi demn de menționat aici, și faptul ca în cultura unor popoare din Orient, aceste aspecte ale vieții pot fi descrise și sub forma elementelor naturii. Dacă ne concentrăm asupra tarotului tibetan sau al tarotului zen, structura arcanei minore este similară cu ceea ce am descris mai sus, însă nu avem bâte, cupe, spade și monezi ca ”imbrăcăminte” ci avem de-a face cu elemente ale naturii foc, apă, aer(sau nori) și pamânt. 

Până acum am încercat să descriu o structură a pachetului de tarot de tip Rider-Waite sau Marsilia, care sunt printre cele mai cunoscute și folosite pentru tălmăcire, scopul lor fiind în general aflarea unor lucruri ascunse sau prezicerea viitorului. Consider că ar fi indicat să mai amintesc de încă un pachet, mai puțin cunoscut, este vorba de Cărțile lui Osho, sau tarotul zen. Spre deosebire de o tălmăcire obișnuită, tălmăcirile cu tarot zen se concentreaza mult mai puțin asupra evenimentelor, sentimentelor, rațiunii și părții materiale sau de familie, deoarece tarotul zen este mai mult un joc de cărți prin care fiecare individ se autocunoaște. 

Scopul tarotului zen nu este neapărat să ofere informații despre viitor, acesta se concentrează mai mult asupra cunoașterii propriului univers interior ce zace în interiorul fiecărei persoane. De cele mai multe ori este solicitat pentru descoperirea și clarificarea unor sentimente. Știm cu toții ca în fiecare zi avem de-a face cu trăiri neobișnuite, de multe ori nu știm ce simțim, sau pe cine iubim, astfel un joc zen este util pentru clarificarea acestor trăiri, de multe ori tarotul zen ne poate dezvălui ceea ce simțim cu adevărat și ceea ce nu credeam că simțim. După  ideologia Tarotului Zen,  viața este privită ca fiind un joc de cărți, de unde și numele ”Jocul de cărți transcedental al Zenului” și ”sfătuiește” solicitantul la o analiza mult mai aprofundată a propriei sale persoane.

Arcana majoră este formată dintr-o succesiune de 22 lame(cărți) în pachetul Rider-Waite sau Marsilia și 23 de lame în pachetul lui Osho. Cele 22 respectiv 23 de lame simbolizează modul de evoluție a unui individ, pe perioada unei vieți, și după moarte. Cărțile de Arcană Majoră mai sunt numite în unele lucrări și chei ale tradiției. În ceea ce privește aceste cărți de obicei simbolizează prezența unor forțe împotriva cărora indivizii(oamenii) nu au puterea să lupte. Aceste forțe sunt localizate in domeniul supranaturalului și nu pot fi controlate decât de către inițiații în acest domeniu. Marea înșelătorie cu ajutorul tarotului, practicată de unele persoane răuvoitoare este că acești indivizi, chiar dacă au studiat tarotul ani de zile, nu pot să citească în Arcana Majoră și neavând o baza orală practic vând minciuni și iluzii celui care solicită tălmăcirea.

Spre deosebire de Arcana Minoră, Arcana Majoră conține simboluri care sunt mult mai greu de descifrat, prin urmare și tălmăcirea fiind mai dificil de realizat. Aceste lame(cărți) ale Arcanei Majore nu au culoare, deci sunt cărți goale sau dezbrăcate, care simbolizează adevărurile referitor la condiția spirituală a omului(în Tarotul Zen), respectiv adevăruri majore în ceea ce privește dezvăluirea viitorului(în Tarotul Rider-Waite sau de Marsilia). Cele mai multe constrîngeri de etică privind tarotul sunt datorate informațiilor pe care le ofera cărțile care aparțin Arcanei Majore. Așa cum am dezvăluit mai devreme în cadrul explicațiilor date pentru Arcana Minoră, omul obișnuit poate să păstreze un control asupra aspectelor vieții(acțiuni, sentimente, rațiune și familie), dar niciodată un neinițiat nu va putea să lupte împotriva unui aspect care este definit de Arcana Majoră. 

Arcana Majoră din Tarot mai poate oferi informații și despre anumite dorințe sau temeri pe care divinitatea le exercită asupra oamenilor de pe Pământ. Tot prin intermediul Arcanei Majore solicitantul poate primi sfaturi pentru rezolvarea unor probleme delicate din viață.

Principii de funcționare a cărților de Tarot

Mi-ar face plăcere să ofer mai multe informații referitoare la Arcana Majoră dar din păcate consider ca nu sunt suficient de bine pregătită, însă pot aminti că unii autori au stabilit câteva principii sau algoritmi în funcție de care tarotul funcționează. Unele lucrări dezvăluie că există 5 principii de bază, datorită cărora Tarotul face greșeli minime când vine vorba de prezicerea viitorului sau de cunoașterea universului interior al unui individ.

Unul din principiile sau algoritmii care limitează și în același timp dezvoltă ”puterea” de tălmăcire a tarotului este semnificată de o idee, pentru că ar fi exagerat să o numesc dogmă, este că inițiații în tălmăcirea tarot privesc tot ceea ce se întâmplă în jur ca fiind simboluri. Aici aș vrea să fac o paranteză, dacă ne gândim la Lucian Blaga, care este un poet român excepțional, care pe lângă scrierea unor poezii a scris și câteva lucrări cu temă filozofică dintre care voi exemplifica: Trilogia Cunoașterii(1943 – Eonul dogmatic, Cunoașterea luciferică și Cenzura transcedentală), urmată apoi de Trilogia Culturii(1944 – Orizont și stil, Spațiul mioritic și Geneza metaforei și sensul culturii), Trilogia Valorilor(1946 - Știință și creație, Gândire magică și religie, Artă și valoare), și nu în ultimul rând Trilogia Cosmologică, care dim păcate nu a reușit să o finalizeze, fiind publicat doar un singur volum – Diferențialele divine. În toate aceste lucrări Lucian Blaga, cred eu, folosește un sistem de gândire cumva inductiv, dacă e corect să îl numesc așa, care nu urmărește să dezvăluie sau să descifreze anumite mistere, ci urmărește să le ascundă cât mai adânc posibil. Dacă Tarotul este ”construit” mai mult sau mai puțin pe simbolistică, atunci probabil că este aproape imposibil să dezvăluim misterul, așa cum susține și L.Blaga în lucrările sale. Un simbol, în spatele căruia se ascunde o întreagă tradiție, poate să adauge o multitudine de voaluri peste adevărul pur, tocmai pentru a-i ascunde adevărata semnificație. Ceea ce este din ce în ce mai ciudat este că aceste voaluri sunt din ce în ce mai multe, scopul fiind ascunderea în ”adâncimi de întuneric”, a semnificației reale, în cazul în care ar exista una.

Un al doilea principiu pe care se presupune că ar funcționa Tarotul, după cum susțin unii autori, ar fi definit de repetiția evenimentelor unul după altul pâna la infinit. Dacă tot ceea ce se întâmplă în Univers se află într-o repetiție continuă, zilele, nopțile se repetă, orele, nașterile și decesurile unor oameni, de ce tarotul nu s-ar baza pe faptul că tot ceea ce prezice cand vine vorba de viitor, s-a mai întâmplat candva în trecut, sau cel puțin a fost un eveniment similar.

Se mai presupune că tarotul ar funcționa și pe baza atracției contrariilor. În univers întotdeauna se găsesc 2 elemente total opuse, femeia și bărbatul, ”+” și ”-” sau pozitiv și negativ. Între aceste elemente opuse se exercită o forță de atracție, respectiv o forță de respingere. Se consideră că pachetul de tarot este construit relativ simetric, cu precădere fiecare carte care aparține Arcanei Minore are un corespundent opus. Odată descoperit acest corespondent opus acesta tinde să-l atragă sau să îl respingă, în funcție de încărcătura energetică pe care fiecare carte o poartă, și încărcătura energetică a solicitantului(clientului).

În ceea ce privește tarotul, tot ceea ce se întâmplă în Univers la un moment dat este supus puterii coincidențelor. Pentru tarot coincidențele nu sunt niciodata întâmplătoare, fiecare coincidență aduce după sine un eveniment care poate fi benefic sau nu pentru solicitant. 

Un alt principiu de funcționare pentru pachetul de tarot este construit pe baza asocierii cauză-efect. Tarotul știe că solicitantul a venit să îi adreseze o întrebare în urma unui eveniment, placut sau neplacut care s-a întamplat în viața sa. La fel de bine cunoaște și faptul că trebuie să existe o cauză în urma căreia clientul a avut sau nu ceva de suferit. Există o posibilitate prin care câmpul energetic al tarotului să se contopească cu cel al solicitantului, tocmai pentru a încerca să îi ofere un răspuns la întrebarea care i-a fost adresată. 

Codul de Etica în Tarot

Având în vedere că tălmăcirea în tarot are o natura foarte intimă, citirile, respectiv tălmăcitorul este obligat să ofere confidențialitate informațiilor care sunt dezvăluite pentru a nu crea nici un fel de probleme, fie ele de natura socială, sentimentală, financiară sau faptică clientului. Tot o altă îndatorire a tălmăcitorului este și faptul că acesta nu poate dezvălui unele informații care ar putea să sperie sau să ofere speranțe deșarte clientului. Nu se recomandă citirea în tarot persoanelor foarte naive sau credule, cel mai indicat ar fi ca tălmăcitorul în cazul în care are contact cu acest tip de persoane să evite să facă tălmăcirea, pe motiv că lamele etalate ar fi neclare sau pur și simplu un refuz(nu vreau să îți citesc în tarot).

O altă problemă de etică s-ar putea referi la așa-zisa prejudecată a unor clase de oameni privitor la plata serviciilor în bani. Din punctul meu de vedere sunt de acord cu această plată a serviciilor de tălmăcire, pentru că citirea în tarot nu este o treabă ușoară. În primul rând un tălmăcitor are nevoie de foarte mult timp investit în studiul acestor cărți de joc. Inițiații, în general,  cei care citesc cu adevărat și în Arcana Majoră și o fac cu o corectitudine de nemaiîntâlnit, în trecut cu siguranță au investit mult timp și energie în studiul  acestor cărți. 

Din câte știu eu, în momentul în care un tălmăcitor și-a descoperit pachetul de tarot care este cel mai potrivit pentru el, acesta realizează un studiu asupra fiecărei cărți în parte. Cât despre bazele scrise despre tarot, despre acestea,  voi reveni în ultima parte a articolului, când voi încerca să adaptez tălmăcirea unor tradiții mai mult sau mai puțin cunoscute. Voi încerca să explic în câteva cuvinte, legăturile pe care le are tarotul cu diferite ”culturi” dintre care voi insista mai mult pe Qaballah.

Relația Tarotului cu unele culturi(Kaballah)

În unele lucrări, credibile sau mai puțin credibile, unii autori au asociat tarotul cu diferite culturi care pot fi considerate mai mult sau mai puțin ”vrăjitorești”, dintre care cele mai cunoscute sunt Qaballah(Kaballa sau pur și simplu Cabala).

Pentru început voi încerca să ofer câteva informații despre Cabala. ”Kaballah” în ebraică este definit ca ”primire” sau ”receptare”. Limba ebraică, la fel ca și sanscrita veche este considerată ca fiind una din limbile sacre. Ebraica a fost dezvoltată de cabaliști pentru a-i ajuta să comunice despre chestiuni spirituale. Cabala ca știință este împărțită în două categorii Cabala teoretică și Cabala practică. 

Cabala teoretică are la bază două lucrări principale una dintre ele fiind reprezentată de Bereschit(Sepher Yetzirah sau mai este cunoscută sub denumirea de Cartea Formării), iar cealaltă cunoscută ca Merkabah(Zohar, Cartea lui Zohar sau Cartea Splendorii). În ceea ce privește aceste 2 texte scrise, eu, personal, nu am găsit decât unele comentarii asupra cărților în sine, de unde am dedus că lucrările propriu zise, sunt extrem de rare și dificil de procurat și probabil nedescifrate nici în ziua de astăzi. În urma acestor comentarii cabala practic încearcă să ne formeze un tipar mental, asupra acestei tradiții hermetice, comentariile celor 2 lucrări încercând să definească numerele și literele alfabetului ebraic. Dacă ar fi să țin cont de comentariile acestea, practic ”cunoașterea absolută” a Universului, se bazează pe un cuvânt și/sau un nume(”Toată știința într-un cuvânt, și toată forța într-un nume).

Când vorbim despre Cabala practică aceasta se bazează pe ”nimic sau aproape nimic scris”, ceea ce mă duce cu gândul că, în momentul în care inițiații se hotărăsc să practice, trebuie să aibă cunoștințele transmise pe cale orală cât mai bine puse la punct.  După cum cu siguranță ați observat ”nimic sau aproape nimic scris” singurele texte scrise care pot fi consultate în cabala practică pot fi doar așa numitele clavicule sau manuscrise magice. În momentul în care inițiatul respectiv ajunge să consulte și încearcă să înteleagă aceste tipuri de manuscrise magice sau clavicule, acest inițiat deja este considerat un mistic.

Calea spirituală specifică Cabalei este dată de Sine. Sinele în Cabala este considerat ca fiind însuși divinitatea(fie Dumnezeu, fie orice alt zeu) manifestat în om. ”Trezirea inimii” și apoi implinirea completa a acestui lucru până la desăvârșire este calea spirituală a Cabalei.

O altă caracteristică a Cabalei este dată de anumite texte extrem de codificate, din care un neinițiat nu ar înțelege nimic. Textele sunt cel puțin la fel de codificate ca și lucrările alchimice. Ceea ce vreau să mai menționez aici  este că această tradiție nu este de natură religoasă, ci este o știință care ne ajută să ne schimbăm natura de a dori, a primi și a dărui. Acum consider că am enumerat suficiente informații privind Cabala, acum o să descriu în câteva rânduri câteva detalii privind Arborele cabalistic al vieții.

Arborele vieții descris în cele mai multe lucrări cabalistice este direct asociat cu tarotul, deoarece structura lui se ”mulează” aproape perfect pe structura pachetului de Tarot(voi afirmă că mă bazez pe structura pachetului Rider-Waite sau de Marsilia). După cum am menționat mai devreme referitor la pachetul Rider-Waite, Arcana Minoră este formată din 4 decade de lame ”îmbrăcate”. Fiecare decadă este alcătuită din 10 lame(cărți), care este corespunzătoare anumitor sefire din Arborele Vieții. 

Dacă am încerca să definim termenul de sefiră(eng. Sephiroth) am face-o în funcție de speculațiile misticismului ezoteric ebraic, ca fiind oricare din cele 10 emanații, sau puteri prin care creatorul se manifestă în microcosmos(universul interior al omului) sau în macrocosmos(Univesul cunoscut care este alcătuit din spațiu și timp). Conceptul a apărut prima dată în Sepher Yetzirah(Cartea formării), ca definind cele 10 numere ideale. Fiecare emanație are un nume și prezintă anumite calități. În continuare voi arăta câteva caracteristici ale fiecărei sefire:

Kether = Coroana, simbolizează puterea universală, sau puterea absolută a creatorului; Chokmah = Întelegerea, simbolizează ordinea imuabilă a înțelepciunii, condusă de cea mai înaltă cunoaștere; Binah = Inteligența activă, simbolizează lumea care unifică întreaga cunoaștere și luminează totul. ;Chesed = Compasiunea, simbolizează puterea invincibilă a compasiunii, alimentată cu bunătate și înțelepciune; Geburah = Dreptatea, simbolizează severitatea înțeleaptă, a accepta răul înseamnă a împiedica binele; Tiphereth = Binecuvântarea, simbolizează drumusețea adevărului care mijlocește între coroană și imperiu; Netzach = Biruință și Dreptate; Hod = Triumful spiritului asupra materiei și al vieții asupra morții; Yesod = Temelia oricărei credințe și a oricărui adevăr, în filozofie este reprezentată de noțiunea absolutului; Malkuth = Universul, simbolizat sub forma unei soluții pentru cel mai mare mister al din Univers.

Legăturile dintre ele și modul în care se scurge energia de la o sefiră la alta sunt determinate sub forma unor ”căi ale înțelepciunii”, fiecare cale fiind guvernată de o lamă aparținând Arcanei Majore, acesta fiind un argument puternic care sugerează că un neinițiat nu ar fi capabil să înțeleagă și să echilibreze aceste forțe. Cum am putea să citim în tarot dacă nu cunoaștem cele 32 de căi ale înțelepciunii.

Golden Dawn, sau Zorii Aurii este o mișcare ocultă și ezoterică rozicruciană apărută undeva în secolul al XIX-lea în Marea Britanie. Membrii ai acestui ordin de magie au aparținut celor mai diferite clase sociale(poeți, scriitori, masoni, vrăjitori, magicieni). Principalii fondatori au fost Willian Wynn Westcott  și Samuel Liddel MacGregor Mathers. În secolul al XX-lea ordinul Golden Dawn a avut un impact foarte mare asupra mișcării oculte din Europa. Ordinul este relativ cunoscut pentru excelarea în magie ceremonială(ritualuri). Există și câteva temple întemeiate de ei Templul lui Horus din Bradford, Templul Amen-Ra din Edinburch, Templul Ahathoor din Paris, etc..

Unul dintre membrii cei mai reprezentativ și cunoscuți membrii ai ordinului sunt Alesiter Crowley și Arthur Edward Waite, care a pus bazele Tarotului(A.E. Waite a creat pachetul Rider-Waite). În încheiere aș vrea să amintesc că există încă ceva ”ramășițe” ale ordinului Golden Dawn, care în prezent mai urmează învățăturile hermetice, practicile magice și ritualurile. În prezent învățăturile ordinului nu mai sunt atât de secrete decât în perioada secolului al XIX-lea, acestea putând fi ”procurate” în cadrul a câtorva organizații care mai urmează învățăturile Golden Dawn, printre care ar trebui să amintim Templul lui Thoth-Hermes(Colorado, SUA) și Ordinul Hermetic al Zorilor Aurii.

Indiferent de câtă credibilitate voi primi din partea cititorilor acestui articol, scopul meu nu a fost să ”preaslăvesc” sau să condamn activitățile oculte, practic am încercat să ofer cititorilor o informație și o temă de gândire, pentru a reuși pe viitor să asigur anumite persoane din societate, cu o multitudine de idei preconcepute, că ocultismul nu este neapărat asociat cu maleficul și că ocultismul înseamnă cunoaștere. Vis-a-vis de acest domeniu se realizează și în ziua de astăzi în cadrul unui mediu acamedic, specializate pe filozofie, dar nu numai, o mulțime de studii bazate pe entități care aparțin Universului, la fel ca noi oamenii, care nu neapărat tind să facă rău. Este adevărat că omul se teme de ceea ce nu cunoaște dar asta nu presupune o piedică în calea unor cercetări de natură supranaturală. Acum voi încheia cu speranța că, pe viitor, științele oculte vor primi cu adevărat denumirea de ”știință” și că nu vor mai fi judecate atât de aspru ca și până acum.

Referinte:

A.E. Waite, The Pictorial Key to the Tarot, 1910

S.L. MacGregor Mathers, The Tarot

Israel Regardie, The Complete Golden Dawn System of Magic, 1094

Lon Milo Duquette, The Chicken Qabalah of Rabbi Lamed Ben Clifford, 2001

William Wynn Estcott, An Introduction to the Study of the Kabalah

Wm. Wynn Westcott, Sepher Yetzirah, Book of Formation(comentariu)

Robert Wang, The Quaballistic Tarot

Arthur Edward Waite, The Book of Cermonial Magic, 1913, London

Unknown writer, The doctrine and the literature of the Quaballah, Toronto

Israel Regardie, The Philosophers Stone           

Eliphas Levi, Ritualul și Dogma Înaltei Magii

www.wikipedia.ro