TAROTUL – PE ÎNȚELESUL TUTUROR
Tarotul reprezintă un set 79 sau 78 de carți sau
lame utilizate pentru prezicerea viitorului și pentru diferite jocuri de cărți
din societate. Originea cărților de tarot este foarte obscură, prezența lor
fiind atestată undeva în Franța sau Italia în timpul secolului al XIV-lea.
Aceasta ar fi o definire cât mai comună pentru tarot, dar lucrurile nu sunt
tocmai atât de simple. Cărțile de joc moderne practic au evoluat în urma
acestor superstiții. Din punctul meu de vedere pachetul de cărți care este
folosit pentru poker si alte jocuri este doar o derivare a tarotului, conținănd
54 sau 56 de cărți, utilizate pentru jocuri de noroc. Dacă pokerul poate aduce
noroc și bani jucătorului, de ce nu ar putea sa ne dezvaluie și viitorul?
Aceste cărți sau lame mai sunt cunoscute și ca trionfi(tromfi), sau mai târziu tarocchi se presupune ca au mai fost
folosite in secolul al XV-lea în diferite regiuni ale Europei pentru jocuri ca
tarocchini italian și tarot francez. Utilizarea lor ca și unelte ale
ocultismului a început în secolul al XVIII-lea ca o hartă spirituală a
drumurilor.
Cuvântul ”tarot ” provine din limba italiana –
tarocchi. Unele teorii presupun ca provine de la răul Taro din nordul Italiei,
iar altele susțin că ar proveni din limba arabă – turuq(care inseamna ”patru
drumuri”). Argumente despre acest tip de definire vor fi prezentate mai târziu,
când voi vorbi despre structura pachetului de tarot.
Tarotul de Marsilia
este unul din cele mai vechi seturi și are la bază gravuri în lemn. Se
presupune că a fost creat de un membru al mișcării Golden Dawn. Pachetul de
tarot de Marsilia si setul Rider-Waite sunt cele mai folosite în ziua de azi
pentru tălmăcire.
La început
cărțile au fost cunoscute sub numele de ”Naibii”(NABAB în sanscrită însemnând
guvernator, înlocuitor). O altă teorie susține că numele de TAROT ar putea
proveni de la două cuvinte egiptene: ”tar”=cale sau drum și ”ro”= rege sau
regat, sensul fiind ”calea regală a vieții”. Tot egiptenii mai aveau în vocabular
cuvântul ”taroet” care înseamnă ”cel care este consultat”. A mai fost asociat
si cu cuvintele: ”tarok”(persană) care înseamnă”răspunde” și ”taru”(hindusă) ce
semnifică ”ințelepciune”.
Tarotul și religia revelată
Dacă este să privim Tarotul din punctul de vedere al
societății, cu precădere al masei de populație creștină, acesta este adesea
judecat ca fiind necurat, demonic și aducător de rele. Fiind o artă ocultă,
populația, mai ales cea care are o multitudine de idei preconcepute referitor
la credință, acuză Tarotul ca aparținând diavolului. Situația referitor la
acest punct de vedere, consider eu, este datorată în general temerilor
oamenilor despre ceea ce nu cunosc. Alături de aceste argumente, tălmacirea în
tarot mai este considerată de multe ori vrajitorie, termenul de vrajitorie fiind
permanent asociat maleficului.
După cum ați observat mai devreme am numit Tarotul
artă ocultă. Dacă luăm o definiție a termenului de ocultism, acesta ar fi reprezentat
de un ansmablu de concepții și practici care proclamă existența în natura a
unor forțe supranaturale misterioase cu care ar putea comunica pretinșii
inițiați, aceste forțe nefiind neapărat malefice. De exemplu pentru
practicanții Reiki, aceștia au așa-numitele ”tratamente cu lumină”, care
folosesc energia universului în scopuri curative. Ceea ce aș vrea sa subliniez aici este că în
multe cazuri când indivizii aud termenul de ocult îl asociază direct sau
indirect cu vrajitoria.
O altă acuzație pentru Tarot este într-o anumită
măsură impusă maselor de indivizi și prin educație. Educația pe care o primesc
indivizii într-o societate poate începe fie prin școlile pe care le urmează,
fie prin religia revelată, sau fie transmise de către părinți generațiilor
următoare. În cazul în care generația parentală are o mulțime de idei
preconcepute, acestea i-i vor fi transmise cu siguranță generației tinere.
Din punctul meu de vedere societatea ar trebui să
aibă mai multă deschidere asupra unor idei, fără să judece și să condamne atât
de rapid acest tip de practici. Dacă este să vorbim despre artă, nu neapărat
artă ocultă, multe persoane cu inclinații spre ele, sunt judecate de societate,
iar uneori au probleme mari de adaptare. Boala unui geniu este să spună că
”omul devotat realității este nebun” și boala unor oameni simpli este să afirme:
”geniul este nebun”, și aceste două extreme stau peste o multime de excese. Eu
cel puțin nu cred că este greșit să ai dedicări oculte. Dacă această problemă
într-adevăr există, poate fi mai probabil un motiv, decât o etichetare propriu
zisă a persoanei respective.
Ocultismul nu este ca și o facultate mistică, și nu oferă
criterii care să îngradească libertatea individului. Știind că avem de-a face
cu o artă profundă aici(în cadrul ocultismului) sunt mai mult decât câteva lucruri critice care pot da
naștere unei teze neadevărate și duc oamenii la o neînțelegere a lucrurilor ce
ni se prezintă ca fiind tentante. Există persoane care încearcă să urmeze
cercetări dificile pe acest domeniu, informațiile fiind mereu reactualizate(sau
reimprospătate). Întâlnirea cu ceea ce este dubios sau înșelător prin ochii
ocultismului nu este o regula de decor, dar poate să aducă informații utile despre
anumite tipuri de vindecări și nu numai, care pot avea o relație cu înțelegerea
logică la un moment dat.
Adevăratul Tarot este bazat pe simbolistică, el nu
vorbește în altă limbă și nu oferă alte semne. Însuși interpretarea se bazează
pe simboluri. Dat fiind faptul că
tarotul are anumite embleme(lame sau cărți), acesta devine practic un tip de
alfabet capabil, în mai multe combinații nedefinite să scoată în evidență un
adevăr. Pe lânga simbolurile din cărțile
de tarot, acestea pot fi deseori asociate cu anumite mituri sau povești
simbolice, care la o adică nu au nimic de împărțit cu subiectul.
Ceea ce rămâne de neînțeles este faptul ca există o
tradiție secretă privind tarotul și că este necesar să-i anunțăm pe cei mai
curioși că: ceea ce văd, citesc sau
revelează va conține doar un procent mic din adevărul pur, pentru a oferi
respect simbolismului. Acesta este pentru simplul motiv că rădăcinile tarotului
pot fi doar descoperite de individ, și că aceștia nu vor descoperi în scris
asemenea mistere. Dacă tarotul ar aparține unei secte sau a unei grupări
religioase(ceea ce nu se cunoaște), paznicii templelor respective care țin sub
observație așa zisele reguli sau dogme după care se folosește sau se limitează
tarotul, nu ar avea nici un motiv de a intra în alertă.
Această tradiție este numită tradiție secretă
datorită faptului că majoritatea dogmelor care funcționează sau limitează
tălmăcirea în tarot sunt trasmise pe cale orală, foarte puține informații se
găsesc în lucrări scrise. Valorile transmise pe cale orală sunt construite în
așa fel încât să se poată observa dincolo de prostia sau naivitatea unor oameni
și dincolo de impostori, care încearcă să folosească tarotul necorespunzător
sau ca o escrocherie.
Din nefericire există câteva lucruri care ar trebui
să le spun cu unele rezervări, deoarece este o întrebare și o problemă de
onoare. Dacă aș putea împărții această tradiție în două părți, într-una din ele
aș încerca să mă fac credibilă, și în cealaltă aș încerca să nu arunc praf în
ochii lumii, fără să simt că a venit timpul să fac ceva în această privință,
mai ales pentru a evita ca acei șarlatani sa fie predispuși să se foloseasca de
ideile acestei traditții în scop necorespunzător.
Istoria tarotului
Consider că este
necesar să amintesc și cateva lucruri despre istoria tarotului. În marea
majoritate a lucrărilor referitoare la acest subiect s-au scos în evidență
câteva teorii care nu sunt în măsură să le contest; unele dintre ele atestă
originea tarotului în India, Egipt și China, dar atestarea ”în scris” a
tarotului este înainte de secolul al XIV-lea. Probabil aceste ”teorii” privind
originea tarotului în India, China sau Egipt au fost fals atestate pentru a da
credibilitate problemelor de cercetare, sau probabil finanțare. Nu o să insist
asupra acestor ”teorii” referitoare la originea cărților de tarot, dar cred ca
ar fi necesar să le amintesc.
După mai multe
cercetări s-a observat că istoria
cărților de tarot este și azi un mister, pe baza căruia se fac multe
presupuneri. În anul 1392 Jacquemin Gringonneur a pictat trei seturi de cărți
pentru regele Charles al VI-lea al Franței, iar setul Visconti-Sforza a fost
pictat de mână pe la mijlocul secolului al XV-lea(setul conținea 74 de cărți
nenumerotate).
În anul 1781 a
fost publicată o carte în Franța, a cărei autor este Antoine Court de Gebelin.
În lucrarea sa, el a presupus ca tarotul își are originea în Egiptul Antic. În
1855 Eliphas Levi a publicat o carte care susține că tarotul a fost creat
înainte cu 35 000 de ani de către Hermes sau Thoth, zeul magiei în Egipt.
Structura pachetului de Tarot. Tipuri de pachete
În ceea ce privește structura pachetului de tarot,
acesta este alcătuit din două arcane(Arcana Majoră și Arcana Minoră) care se
completează una pe alta, sub forma unui lanț de aventuri, care reprezintă o
succesiune cronologică de evenimente care sunt general valabile pentru o viață
de om. Arcana majoră este alcătuită din 22 de lame, care mai sunt numite în
unele lucrări și chei ale misterioasei tradiții secrete. Cât despre tarot, Arcana
Minoră este formată din 16 cărți de curte(4 regi, 4 regine, 4 cavaleri și 4 valeți)
și 4 de decade a câte 10 cărți(bâte, cupe, spade și monezi sau discuri). În
tarotul tibetan sau tarotul Zen se poate observa o carte în plus aparținând
arcanei majore, așa numitul As de Arcana Majoră sau Maestrul.
Dacă am vrea să definim cuvântul ”arcană” sau ”arcan”
conform dicționarului explicativ al limbii române acesta s-ar putea defini fie ca
”taină”, ”secret” sau ”loc ascuns”, fie ca un ”laț” utilizat pentru prinderea
animalelor, un laț care obligă la ceva.
Pentru început voi încerca să vorbesc despre Arcana Minoră, dat fiind faptul că în
majoritatea tipurilor de tălmacire care nu implică neapărat un pachet tipizat
de tarot, tălmăciri care se pot realiza cu aproximativ orice pachet de cărți de
joc, aceasta activitate fiind foarte des practicată mai ales în mediul rural.
Persoanele care fie citesc în cărți, fie citesc în palma, cafea sau rune dau
dovada că în cadrul familiei lor, tradiția s-a transmis pe cale orală, de cele
mai multe ori nebazându-se pe date scrise. Practic persoanele care pretind a fi
înzestrate cu astfel de aptitudini, au învățat câteva semnificații a unor
simboluri care le permite ”ghicirea” în cărți, palmă sau cafea.
Arcana Minoră este formată din 40 de cărți care au
număr și culoare, la care se adaugă 16 cărți de curte, care de asemenea au număr
și culoare, acestea simbolizând în general tipuri de persoane. Dacă ar fi să
comparăm arcana minoră cu un pachet de poker, practic am putea să observăm că
lamele respective sunt aproape identice. După cum bine știm pachetul de poker
este format din 4 regi(K), 4 dame(Q), 4
valeți(J), 4 ași(A), și o succesiune de cărți notate de la numărul 2 la 10. De asemenea luăm în vedere și culorile sau
”îmbrăcămintea”, acestea fiind trefla(bâte), cupe sau inimă roșie(cupe), pică
sau inimă neagră(spade) și nu în ultimul rând caro sau romb(monezi sau discuri).
Pentru început voi începe să descriu cele 4 decade a
câte 10 cărți. Arcana minoră, în unele lucrări, este descrisă ca fiind
alcătuită ”cărți îmbrăcate”, sau ”cărți cu uniformă”, pentru că prezintă atât
număr cât și culoare. Pentru a reuși să aflăm informații despre anumite
evenimente, sau persoane care apar în viața noastră, în unele cazuri se
consultă cărțile de tarot. După cum bine știm cu toții este că fiecare individ
este supus a patru aspecte majore ale vieții, care sunt general valabile:
acțiunea(faptele), sentimentele(ce simt), rațiunea(ce gîndesc) și casa(familia,
banii și proprietățile). Aceste aspecte sunt practic tipizate în cele 4 decade
ale arcanei minore din tarot. La fel cum cele 4 decade tipizează aspecte ale vieții, la fel și
cărțile de curte tipizează un anumit caracter, înfățișare sau aspect al unui
individ.
Pentru a face un descriere cât mai pe scurt a
Arcanei Minore consider că ar fi demn de menționat aici, și faptul ca în
cultura unor popoare din Orient, aceste aspecte ale vieții pot fi descrise și
sub forma elementelor naturii. Dacă ne concentrăm asupra tarotului tibetan sau
al tarotului zen, structura arcanei minore este similară cu ceea ce am descris
mai sus, însă nu avem bâte, cupe, spade și monezi ca ”imbrăcăminte” ci avem
de-a face cu elemente ale naturii foc, apă, aer(sau nori) și pamânt.
Până acum am încercat să descriu o structură a
pachetului de tarot de tip Rider-Waite sau Marsilia, care sunt printre cele mai
cunoscute și folosite pentru tălmăcire, scopul lor fiind în general aflarea
unor lucruri ascunse sau prezicerea viitorului. Consider că ar fi indicat să
mai amintesc de încă un pachet, mai puțin cunoscut, este vorba de Cărțile lui
Osho, sau tarotul zen. Spre deosebire de o tălmăcire obișnuită, tălmăcirile cu
tarot zen se concentreaza mult mai puțin asupra evenimentelor, sentimentelor,
rațiunii și părții materiale sau de familie, deoarece tarotul zen este mai mult
un joc de cărți prin care fiecare individ se autocunoaște.
Scopul tarotului zen nu este neapărat să ofere
informații despre viitor, acesta se concentrează mai mult asupra cunoașterii
propriului univers interior ce zace în interiorul fiecărei persoane. De cele
mai multe ori este solicitat pentru descoperirea și clarificarea unor
sentimente. Știm cu toții ca în fiecare zi avem de-a face cu trăiri
neobișnuite, de multe ori nu știm ce simțim, sau pe cine iubim, astfel un joc
zen este util pentru clarificarea acestor trăiri, de multe ori tarotul zen ne
poate dezvălui ceea ce simțim cu adevărat și ceea ce nu credeam că simțim.
După ideologia Tarotului Zen, viața este privită ca fiind un joc de cărți,
de unde și numele ”Jocul de cărți transcedental al Zenului” și ”sfătuiește”
solicitantul la o analiza mult mai aprofundată a propriei sale persoane.
Arcana
majoră este formată dintr-o succesiune de 22 lame(cărți)
în pachetul Rider-Waite sau Marsilia și 23 de lame în pachetul lui Osho. Cele
22 respectiv 23 de lame simbolizează modul de evoluție a unui individ, pe
perioada unei vieți, și după moarte. Cărțile de Arcană Majoră mai sunt numite
în unele lucrări și chei ale tradiției. În ceea ce privește aceste cărți de
obicei simbolizează prezența unor forțe împotriva cărora indivizii(oamenii) nu
au puterea să lupte. Aceste forțe sunt localizate in domeniul supranaturalului
și nu pot fi controlate decât de către inițiații în acest domeniu. Marea
înșelătorie cu ajutorul tarotului, practicată de unele persoane răuvoitoare
este că acești indivizi, chiar dacă au studiat tarotul ani de zile, nu pot să
citească în Arcana Majoră și neavând o baza orală practic vând minciuni și
iluzii celui care solicită tălmăcirea.
Spre deosebire de Arcana Minoră, Arcana Majoră
conține simboluri care sunt mult mai greu de descifrat, prin urmare și
tălmăcirea fiind mai dificil de realizat. Aceste lame(cărți) ale Arcanei Majore
nu au culoare, deci sunt cărți goale sau dezbrăcate, care simbolizează
adevărurile referitor la condiția spirituală a omului(în Tarotul Zen), respectiv
adevăruri majore în ceea ce privește dezvăluirea viitorului(în Tarotul
Rider-Waite sau de Marsilia). Cele mai multe constrîngeri de etică privind
tarotul sunt datorate informațiilor pe care le ofera cărțile care aparțin
Arcanei Majore. Așa cum am dezvăluit mai devreme în cadrul explicațiilor date
pentru Arcana Minoră, omul obișnuit poate să păstreze un control asupra
aspectelor vieții(acțiuni, sentimente, rațiune și familie), dar niciodată un
neinițiat nu va putea să lupte împotriva unui aspect care este definit de
Arcana Majoră.
Arcana Majoră din Tarot mai poate oferi informații
și despre anumite dorințe sau temeri pe care divinitatea le exercită asupra
oamenilor de pe Pământ. Tot prin intermediul Arcanei Majore solicitantul poate
primi sfaturi pentru rezolvarea unor probleme delicate din viață.
Principii de funcționare a cărților de Tarot
Mi-ar face plăcere să ofer mai multe informații
referitoare la Arcana Majoră dar din păcate consider ca nu sunt suficient de
bine pregătită, însă pot aminti că unii autori au stabilit câteva principii sau
algoritmi în funcție de care tarotul funcționează. Unele lucrări dezvăluie că
există 5 principii de bază, datorită cărora Tarotul face greșeli minime când
vine vorba de prezicerea viitorului sau de cunoașterea universului interior al
unui individ.
Unul din principiile sau algoritmii care limitează
și în același timp dezvoltă ”puterea” de tălmăcire a tarotului este semnificată
de o idee, pentru că ar fi exagerat să o numesc dogmă, este că inițiații în
tălmăcirea tarot privesc tot ceea ce se întâmplă în jur ca fiind simboluri.
Aici aș vrea să fac o paranteză, dacă ne gândim la Lucian Blaga, care este un poet
român excepțional, care pe lângă scrierea unor poezii a scris și câteva lucrări
cu temă filozofică dintre care voi exemplifica: Trilogia Cunoașterii(1943 –
Eonul dogmatic, Cunoașterea luciferică și Cenzura transcedentală), urmată apoi
de Trilogia Culturii(1944 – Orizont și stil, Spațiul mioritic și Geneza
metaforei și sensul culturii), Trilogia Valorilor(1946 - Știință și creație,
Gândire magică și religie, Artă și valoare), și nu în ultimul rând Trilogia
Cosmologică, care dim păcate nu a reușit să o finalizeze, fiind publicat doar
un singur volum – Diferențialele divine. În toate aceste lucrări Lucian Blaga,
cred eu, folosește un sistem de gândire cumva inductiv, dacă e corect să îl
numesc așa, care nu urmărește să dezvăluie sau să descifreze anumite mistere,
ci urmărește să le ascundă cât mai adânc posibil. Dacă Tarotul este ”construit”
mai mult sau mai puțin pe simbolistică, atunci probabil că este aproape
imposibil să dezvăluim misterul, așa cum susține și L.Blaga în lucrările sale.
Un simbol, în spatele căruia se ascunde o întreagă tradiție, poate să adauge o
multitudine de voaluri peste adevărul pur, tocmai pentru a-i ascunde adevărata
semnificație. Ceea ce este din ce în ce mai ciudat este că aceste voaluri sunt
din ce în ce mai multe, scopul fiind ascunderea în ”adâncimi de întuneric”, a
semnificației reale, în cazul în care ar exista una.
Un al doilea principiu pe care se presupune că ar
funcționa Tarotul, după cum susțin unii autori, ar fi definit de repetiția
evenimentelor unul după altul pâna la infinit. Dacă tot ceea ce se întâmplă în
Univers se află într-o repetiție continuă, zilele, nopțile se repetă, orele,
nașterile și decesurile unor oameni, de ce tarotul nu s-ar baza pe faptul că
tot ceea ce prezice cand vine vorba de viitor, s-a mai întâmplat candva în
trecut, sau cel puțin a fost un eveniment similar.
Se mai presupune că tarotul ar funcționa și pe baza
atracției contrariilor. În univers întotdeauna se găsesc 2 elemente total
opuse, femeia și bărbatul, ”+” și ”-” sau pozitiv și negativ. Între aceste
elemente opuse se exercită o forță de atracție, respectiv o forță de
respingere. Se consideră că pachetul de tarot este construit relativ simetric,
cu precădere fiecare carte care aparține Arcanei Minore are un corespundent
opus. Odată descoperit acest corespondent opus acesta tinde să-l atragă sau să
îl respingă, în funcție de încărcătura energetică pe care fiecare carte o
poartă, și încărcătura energetică a solicitantului(clientului).
În ceea ce privește tarotul, tot ceea ce se întâmplă
în Univers la un moment dat este supus puterii coincidențelor. Pentru tarot
coincidențele nu sunt niciodata întâmplătoare, fiecare coincidență aduce după
sine un eveniment care poate fi benefic sau nu pentru solicitant.
Un alt principiu de funcționare pentru pachetul de
tarot este construit pe baza asocierii cauză-efect. Tarotul știe că
solicitantul a venit să îi adreseze o întrebare în urma unui eveniment, placut
sau neplacut care s-a întamplat în viața sa. La fel de bine cunoaște și faptul
că trebuie să existe o cauză în urma căreia clientul a avut sau nu ceva de
suferit. Există o posibilitate prin care câmpul energetic al tarotului să se
contopească cu cel al solicitantului, tocmai pentru a încerca să îi ofere un
răspuns la întrebarea care i-a fost adresată.
Codul de Etica în Tarot
Având în vedere
că tălmăcirea în tarot are o natura foarte intimă, citirile, respectiv
tălmăcitorul este obligat să ofere confidențialitate informațiilor care sunt
dezvăluite pentru a nu crea nici un fel de probleme, fie ele de natura socială,
sentimentală, financiară sau faptică clientului. Tot o altă îndatorire a
tălmăcitorului este și faptul că acesta nu poate dezvălui unele informații care
ar putea să sperie sau să ofere speranțe deșarte clientului. Nu se recomandă
citirea în tarot persoanelor foarte naive sau credule, cel mai indicat ar fi ca
tălmăcitorul în cazul în care are contact cu acest tip de persoane să evite să
facă tălmăcirea, pe motiv că lamele etalate ar fi neclare sau pur și simplu un
refuz(nu vreau să îți citesc în tarot).
O altă problemă
de etică s-ar putea referi la așa-zisa prejudecată a unor clase de oameni
privitor la plata serviciilor în bani. Din punctul meu de vedere sunt de acord
cu această plată a serviciilor de tălmăcire, pentru că citirea în tarot nu este
o treabă ușoară. În primul rând un tălmăcitor are nevoie de foarte mult timp
investit în studiul acestor cărți de joc. Inițiații, în general, cei care citesc cu adevărat și în Arcana
Majoră și o fac cu o corectitudine de nemaiîntâlnit, în trecut cu siguranță au
investit mult timp și energie în studiul
acestor cărți.
Din câte știu
eu, în momentul în care un tălmăcitor și-a descoperit pachetul de tarot care
este cel mai potrivit pentru el, acesta realizează un studiu asupra fiecărei
cărți în parte. Cât despre bazele scrise despre tarot, despre acestea, voi reveni în ultima parte a articolului,
când voi încerca să adaptez tălmăcirea unor tradiții mai mult sau mai puțin
cunoscute. Voi încerca să explic în câteva cuvinte, legăturile pe care le are
tarotul cu diferite ”culturi” dintre care voi insista mai mult pe Qaballah.
Relația Tarotului cu unele
culturi(Kaballah)
În unele lucrări, credibile sau mai puțin credibile,
unii autori au asociat tarotul cu diferite culturi care pot fi considerate mai
mult sau mai puțin ”vrăjitorești”, dintre care cele mai cunoscute sunt Qaballah(Kaballa
sau pur și simplu Cabala).
Pentru început voi încerca să ofer câteva informații
despre Cabala. ”Kaballah” în ebraică este definit ca ”primire” sau ”receptare”.
Limba ebraică, la fel ca și sanscrita veche este considerată ca fiind una din
limbile sacre. Ebraica a fost dezvoltată de cabaliști pentru a-i ajuta să
comunice despre chestiuni spirituale. Cabala ca știință este împărțită în două
categorii Cabala teoretică și Cabala practică.
Cabala teoretică are la bază două lucrări principale
una dintre ele fiind reprezentată de Bereschit(Sepher Yetzirah sau mai este
cunoscută sub denumirea de Cartea Formării), iar cealaltă cunoscută ca
Merkabah(Zohar, Cartea lui Zohar sau Cartea Splendorii). În ceea ce privește
aceste 2 texte scrise, eu, personal, nu am găsit decât unele comentarii asupra
cărților în sine, de unde am dedus că lucrările propriu zise, sunt extrem de
rare și dificil de procurat și probabil nedescifrate nici în ziua de astăzi. În
urma acestor comentarii cabala practic încearcă să ne formeze un tipar mental,
asupra acestei tradiții hermetice, comentariile celor 2 lucrări încercând să
definească numerele și literele alfabetului ebraic. Dacă ar fi să țin cont de
comentariile acestea, practic ”cunoașterea absolută” a Universului, se bazează
pe un cuvânt și/sau un nume(”Toată știința într-un cuvânt, și toată forța
într-un nume).
Când vorbim despre Cabala practică aceasta se
bazează pe ”nimic sau aproape nimic scris”, ceea ce mă duce cu gândul că, în
momentul în care inițiații se hotărăsc să practice, trebuie să aibă
cunoștințele transmise pe cale orală cât mai bine puse la punct. După cum cu siguranță ați observat ”nimic sau
aproape nimic scris” singurele texte scrise care pot fi consultate în cabala
practică pot fi doar așa numitele clavicule sau manuscrise magice. În momentul
în care inițiatul respectiv ajunge să consulte și încearcă să înteleagă aceste
tipuri de manuscrise magice sau clavicule, acest inițiat deja este considerat
un mistic.
Calea spirituală specifică Cabalei este dată de
Sine. Sinele în Cabala este considerat ca fiind însuși divinitatea(fie
Dumnezeu, fie orice alt zeu) manifestat în om. ”Trezirea inimii” și apoi
implinirea completa a acestui lucru până la desăvârșire este calea spirituală a
Cabalei.
O altă caracteristică a Cabalei este dată de anumite
texte extrem de codificate, din care un neinițiat nu ar înțelege nimic. Textele
sunt cel puțin la fel de codificate ca și lucrările alchimice. Ceea ce vreau să
mai menționez aici este că această
tradiție nu este de natură religoasă, ci este o știință care ne ajută să ne
schimbăm natura de a dori, a primi și a dărui. Acum consider că am enumerat
suficiente informații privind Cabala, acum o să descriu în câteva rânduri
câteva detalii privind Arborele cabalistic al vieții.
Arborele vieții descris în cele mai multe lucrări
cabalistice este direct asociat cu tarotul, deoarece structura lui se ”mulează”
aproape perfect pe structura pachetului de Tarot(voi afirmă că mă bazez pe
structura pachetului Rider-Waite sau de Marsilia). După cum am menționat mai
devreme referitor la pachetul Rider-Waite, Arcana Minoră este formată din 4
decade de lame ”îmbrăcate”. Fiecare decadă este alcătuită din 10 lame(cărți),
care este corespunzătoare anumitor sefire din Arborele Vieții.
Dacă am încerca să definim termenul de sefiră(eng.
Sephiroth) am face-o în funcție de speculațiile misticismului ezoteric ebraic,
ca fiind oricare din cele 10 emanații, sau puteri prin care creatorul se
manifestă în microcosmos(universul interior al omului) sau în
macrocosmos(Univesul cunoscut care este alcătuit din spațiu și timp). Conceptul
a apărut prima dată în Sepher Yetzirah(Cartea formării), ca definind cele 10
numere ideale. Fiecare emanație are un nume și prezintă anumite calități. În
continuare voi arăta câteva caracteristici ale fiecărei sefire:
Kether = Coroana, simbolizează puterea universală,
sau puterea absolută a creatorului; Chokmah = Întelegerea, simbolizează ordinea
imuabilă a înțelepciunii, condusă de cea mai înaltă cunoaștere; Binah =
Inteligența activă, simbolizează lumea care unifică întreaga cunoaștere și
luminează totul. ;Chesed = Compasiunea, simbolizează puterea invincibilă a
compasiunii, alimentată cu bunătate și înțelepciune; Geburah = Dreptatea,
simbolizează severitatea înțeleaptă, a accepta răul înseamnă a împiedica binele;
Tiphereth = Binecuvântarea, simbolizează drumusețea adevărului care mijlocește
între coroană și imperiu; Netzach = Biruință și Dreptate; Hod = Triumful
spiritului asupra materiei și al vieții asupra morții; Yesod = Temelia oricărei
credințe și a oricărui adevăr, în filozofie este reprezentată de noțiunea
absolutului; Malkuth = Universul, simbolizat sub forma unei soluții pentru cel
mai mare mister al din Univers.
Legăturile dintre ele și modul în care se scurge
energia de la o sefiră la alta sunt determinate sub forma unor ”căi ale
înțelepciunii”, fiecare cale fiind guvernată de o lamă aparținând Arcanei
Majore, acesta fiind un argument puternic care sugerează că un neinițiat nu ar
fi capabil să înțeleagă și să echilibreze aceste forțe. Cum am putea să citim
în tarot dacă nu cunoaștem cele 32 de căi ale înțelepciunii.
Golden Dawn, sau Zorii Aurii este o mișcare ocultă
și ezoterică rozicruciană apărută undeva în secolul al XIX-lea în Marea
Britanie. Membrii ai acestui ordin de magie au aparținut celor mai diferite
clase sociale(poeți, scriitori, masoni, vrăjitori, magicieni). Principalii
fondatori au fost Willian Wynn Westcott
și Samuel Liddel MacGregor Mathers. În secolul al XX-lea ordinul Golden
Dawn a avut un impact foarte mare asupra mișcării oculte din Europa. Ordinul
este relativ cunoscut pentru excelarea în magie ceremonială(ritualuri). Există
și câteva temple întemeiate de ei Templul lui Horus din Bradford, Templul
Amen-Ra din Edinburch, Templul Ahathoor din Paris, etc..
Unul dintre membrii cei mai reprezentativ și
cunoscuți membrii ai ordinului sunt Alesiter Crowley și Arthur Edward Waite,
care a pus bazele Tarotului(A.E. Waite a creat pachetul Rider-Waite). În
încheiere aș vrea să amintesc că există încă ceva ”ramășițe” ale ordinului
Golden Dawn, care în prezent mai urmează învățăturile hermetice, practicile
magice și ritualurile. În prezent învățăturile ordinului nu mai sunt atât de
secrete decât în perioada secolului al XIX-lea, acestea putând fi ”procurate”
în cadrul a câtorva organizații care mai urmează învățăturile Golden Dawn,
printre care ar trebui să amintim Templul lui Thoth-Hermes(Colorado, SUA) și
Ordinul Hermetic al Zorilor Aurii.
Indiferent de câtă credibilitate voi primi din
partea cititorilor acestui articol, scopul meu nu a fost să ”preaslăvesc” sau
să condamn activitățile oculte, practic am încercat să ofer cititorilor o
informație și o temă de gândire, pentru a reuși pe viitor să asigur anumite
persoane din societate, cu o multitudine de idei preconcepute, că ocultismul nu
este neapărat asociat cu maleficul și că ocultismul înseamnă cunoaștere. Vis-a-vis
de acest domeniu se realizează și în ziua de astăzi în cadrul unui mediu
acamedic, specializate pe filozofie, dar nu numai, o mulțime de studii bazate
pe entități care aparțin Universului, la fel ca noi oamenii, care nu neapărat tind
să facă rău. Este adevărat că omul se teme de ceea ce nu cunoaște dar asta nu
presupune o piedică în calea unor cercetări de natură supranaturală. Acum voi
încheia cu speranța că, pe viitor, științele oculte vor primi cu adevărat
denumirea de ”știință” și că nu vor mai fi judecate atât de aspru ca și până
acum.
Referinte:
A.E. Waite, The
Pictorial Key to the Tarot, 1910
S.L. MacGregor Mathers, The Tarot
Israel Regardie, The Complete Golden Dawn System of
Magic, 1094
Lon Milo Duquette, The Chicken Qabalah of Rabbi
Lamed Ben Clifford, 2001
William Wynn Estcott, An Introduction to the Study
of the Kabalah
Wm. Wynn Westcott, Sepher Yetzirah, Book of
Formation(comentariu)
Robert Wang, The Quaballistic Tarot
Arthur Edward Waite, The Book of Cermonial Magic,
1913, London
Unknown writer, The doctrine and the literature of
the Quaballah, Toronto
Israel Regardie, The Philosophers Stone
Eliphas Levi, Ritualul și Dogma Înaltei Magii
